Am sânge românesc, dar nu și cetățenie. Sunt fiu de veteran al Armatei Române

Dacă prețuiești aceste povești și aceste dialoguri, abonează-te la canal, apreciază videoclipul, lasă un comentariu și distribuie materialul prietenilor tăi. ????????????

Putea fi evitat războiul de la Nistru din 1992? „Nu cred”. în contextul tensionat al destrămării URSS, al separatismului și al implicării Armatei a 14-a ruse, consider că izbucnirea conflictului devenise foarte greu de împiedicat.
La Tighina, în vara anului 1992, se dădeau cele mai grele lupte ale războiului de pe Nistru. Aveam 30 de ani. La televizor am văzut o femeie care striga disperată: „Dacă mai sunt bărbați în țara asta, să vină să ne ajute!”. Acele cuvinte nu m-au lăsat indiferent. Oamenii cereau ajutor, speriați că sunt atacați.
Le-am spus colegilor că nu putem sta deoparte. Gardiștii și cazacii făceau prăpăd, iar oamenii mureau sub gloanțe. Ne-au dat o blindată și am plecat spre Tighina. Armele urma să le primim pe front.
Am ajuns noaptea. Din toate părțile se auzeau împușcături și explozii. Până atunci văzusem războiul doar în filme. La Tighina am înțeles ce înseamnă cu adevărat moartea și frica.
Victor Gusleacov, șef al Comisariatului de Poliție Bender ne-a trimis să apărăm fabrica de conserve. Eram doar șapte oameni. În spatele fabricii trecea calea ferată, iar gardiștii și cazacii încercau să ocupe obiectivul. Două săptămâni am ținut poziția sub amenințarea permanentă a atacurilor.
Mai târziu am fost transferați în scuarul Gorki, la căminul fabricii. Separatiștii atacau aproape în fiecare zi. Cele mai dureroase amintiri nu sunt despre lupte, ci despre oameni.
În acele lupte am pierdut bravi camarazi. Și astăzi îmi amintesc de un tânăr de la sudul Moldovei, pe nume Ion. Ne spunea că, dacă rămâne în viață, ne va invita la nunta pe care urma să o joace în august 1992. Noi îl sfătuiam să meargă acasă, să se pregătească pentru nuntă, dar el ne răspundea tăios: „Eu nu vreau să fiu dezertor.”
A făcut parte dintr-un grup de cercetare, iar în timpul unei operațiuni a fost ucis de un foc de lunetă. L-am dus în satul natal în sicriu. Nu pot reda în cuvinte jalea localnicilor.
Amintirile din război rămân dureroase.
A fost un război în care Kremlinul a susținut regimul separatist de la Tiraspol, sprijinit de armata condusă de generalul rus Alexandr Lebed. Din Rusia au fost aduși mulți pușcăriași și mercenari, unii recunoscând deschis că au venit să-i ucidă pe băștinași.
Cu toate acestea, chiar și oamenii lui Lebed se temeau de „beretele negre”, adică de luptătorii din „Fulger”, Brigada cu destinație specială condusă de Anton Gamurari.
Noi am ajuns până la podul de la Tiraspol, de unde veneau tancurile pe care le-am doborât. Când înaintam, Smirnov, liderul de atunci al regimului de la Tiraspol îi îndemna pe cei care voiau să fugă în Rusia, spunându-le că acolo, unde e frig și foame, nu-i așteaptă nimeni și că trebuie să lupte împotriva noastră.
Nu ne-am temut de adversari. Am mers înainte și am luptat cu convingerea că ne apărăm țara. Dar ne-am simțit trădați atunci când s-a dat ordinul să ne întoarcem acasă, tocmai când credeam că sacrificiile și eforturile noastre nu au fost zadarnice.
Eu cred că Lucinschi, Voronin și Dodon au trădat idealurile pentru care s-a luptat în 1992. După atâtea sacrificii, ne-am fi dorit conducători care să apere cu fermitate interesele naționale și cauza reîntregirii neamului.
O respect și o apreciez pe Maia Sandu pentru eforturile pe care le depune ca Moldova să își găsească locul în familia statelor democratice și civilizate ale UE.

M-am născut în anul 1963. La vârsta de doar doi ani am fost dus la orfelinat. Tatăl meu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial în rândurile armatei române și a fost luat prizonier de sovietici.
Cu toate acestea, nici până astăzi nu am reușit să redobândesc cetățenia română. Consider că este o mare nedreptate. Totuși, nu-mi pierd speranța.
Cred în reîntregirea neamului românesc și sunt convins că, reunindu-ne cu țara-mamă, România, vom face parte pe deplin din familia europeană și ne vom construi un viitor mai bun. Moldova ar trebui să adere la Uniunea Europeană doar împreună cu regiunea transnistreană.

Victor Ciobanu, veteran al războiului de pe Nistru din 1992.
A făcut parte din Plutonul „Zimbru” care a fost o subunitate de voluntari din cadrul Ministerului de Interne, formată din polițiști și combatanți care au luptat în prima linie pentru apărarea Tighinei în vara anului 1992. Înfruntând forțele separatiste susținute de Armata a 14-a rusă, luptătorii plutonului au participat la unele dintre cele mai grele și sângeroase confruntări ale războiului de pe Nistru.

#unire #russia #maiasandu
#moldova #pace #libertate #moldovamea #romania #democratie #europa #rusia #europe #diaspora